luni, 29 iunie 2009

Diacritice românești - de unde provine eroarea cu sedilele

ISTORIC

Există ceea ce se cheamă o Organizație Internațională pentru Standardizare - „International Organization for Standardization” sau, pe scurt, ISO. Gigeii ăștia standardizează cam tot ce se poate, și asta pe bună dreptate; altfel ar fi un haos absolut. Un comitet aparte al ISO se ocupă numai de standardizări și probleme din domeniul IT, și anume ISO/IEC JTC1.

duminică, 28 iunie 2009

Diacritice românești - virgule sau sedile?

Diacriticele sînt glife adăugate unor litere.

În timp ce „ă”, „î” și „â” nu comportă vreo problemă (deși nu rar mi-a fost dat să văd „ã” în loc de „ă”...), o găselniță actuală o constituie damblaua unora de a folosi sedile sub „s” și „t” în loc de virgule.

Hai să ne înțelegem. „ș/Ș” și „ț/Ț” folosesc diacritice virgule, în comparație cu „ş/Ş” și „ţ/Ţ”, care folosesc diacritice sedile. Un pic mai clar: în imaginea alăturată, primul rînd e cu diacritice virgule, iar al doilea e cu sedile.

Sedila este folosită de multe limbi, două exemple notabile fiind „ç”-ul din franceză și „ş”-ul din turcă.

Totuși, limba română NU folosește sedile sub „s” și „t”.

vineri, 26 iunie 2009

Ce nu este în regulă

Ce nu este în regulă... cu limba română? Multe lucruri nu sînt în regulă. Mă refer la mai multe aspecte aici.

Luînd-o oarecum logic, aș porni de la „origini”, adică de la cei care se ocupă de actele normative, documentele de referință care stabilesc modul în care cei peste douăzeci de milioane de locuitori ai țării (măcar ei...) ar trebui să își vorbească și să își scrie limba. De multe ori, aceste persoane nu sînt... competente. Sau sînt, dar printr-o combinație nefericită de factori se ajunge la luarea unor decizii incorecte.

Despre

Cîteva cuvinte despre acest blog? O introducere? Simplu: transcrierea unor gînduri care traversează și indignează mintea unei vorbitoare native de limba română.

Nu am vreo pregătire în domeniu (dimpotrivă, am o formare mai degrabă tehnică) – desigur, nepunînd la socoteală doi părinți filologi și biblioteca generoasă pe lîngă și în care am crescut –, doar un dram de „bun-simț lingvistic”... aplicat (?).