Într-un roman scurt care, de altfel, nu se remarcă prin nimic deosebit – cu excepția pretextului epic în sine, care este original, creînd un context fluid și în permanentă schimbare, dar care altminteri nu îmi pare a suplini o scriitură pe care o găsesc cam fără substanță, John Brunner pune în gura unuia dintre personajele acestui roman, The tides of time, următoarea cugetare (prin care a reușit să-mi smulgă un sănătos hohot de rîs):
"If there is a hell, perhaps it consists in living up to all one's promises."