Am dat astăzi peste un articol care m-a surprins. Este drept că nu am investigat pînă acum situația socio-culturală a Afghanistanului, însă nici nu bănuiam măcar că în alte vremuri lucrurile nu erau precum astăzi. Autorul articolului, Mohammad Qayoumi, a crescut în Kabul (capitala Afghanistanului) în anii '50 și '60. În 1968 a plecat cu o bursă în Beirut și apoi a ajuns în Statele Unite. Își amintește de un alt fel de Afghanistan decît cel cu care sîntem obișnuiți din mass-media. A regăsit o carte veche cu Afghanistanul în imagini, din care a reprodus cîteva fotografii surprinzătoare. Am preluat și eu cîteva.
Există și astăzi posturi de radio, însă doar 20% dintre afghani au acces la electricitate. Multe case sînt luminate doar cu lămpi cu kerosen.
Autorul articolului spune că înainte oamenii credeau cu adevărat în faptul că educația poate crea noi oportunități și că era cheia pentru o viață mai bună. Puneau mare preț pe educație, însă astăzi sînt mult mai cinici, pentru că văd că cei care au ajuns înstăriți și puternici nu au făcut-o prin mijloace legitime.
În prezent, există mai puține locuri în care femeile pot avea parte de educație. Un raport de acum doi ani al Națiunilor Unite arăta că 700 de școli au fost închise din motive de insecuritate. Cel mai mare grad de violență se înregistrează împotriva centrelor educaționale care instruiesc femei. Gradul de analfabetism în rîndul bărbaților este de 57%, iar în rîndul femeilor de 87%.
Surse (informații, imagini):
- Once upon a time in Afghanistan... – Mohammad Qayoumi
- More than six million children in Afghanistan face problems – www.rawa.org
- Country profile: Afghanistan (2008) – The Library of Congress. American Memory
- Report finds girls' schools in Afghanistan face highest risk of violence; Suggests steps for preventing attacks – www2.reliefweb.int
- Afghanistan – www.iacenter.org
- www.sananews.com.pk
Alexandra, eu nu pot sa inteleg de ce esti tu asa ferventa postaca pe blogul de 2 bani al zergului... e pura sinucidere intelectuala!!
RăspundețiȘtergereCe sunt eu curios e cam ce procent din populație chiar avea acces la serviciile alea acum juma' de secol. E posibil să mă înșel, dar din pozele alea, Afghanistanul anilor '60 seamănă oarecum cu România anilor '65-'70.
RăspundețiȘtergereDin ce spune Wikipedia, în anii '60 afghanii erau neutri (!!) vizavi de războiul rece iar schimbările în rău au început în '73 și mai apoi în '78, din cauza problemelor cu sovieticii (în treacăt fie spus, și din cauza implicării CIA-ului în război).
Una peste alta, destul de șocant.
@spyked: Exact asta m-a frapat și pe mine. Multe din pozele puse de nenea ăla – laboratoare, facultăți, fabrici, centrala (?) hidro-electrică etc. seamănă foarte mult cu România anilor '60-'70. Cum zice tipul, ar fi bine ca tinerii afghani de astăzi să înțeleagă că dezordinea socială, terorismul și violența nu sînt niște daturi, nu sînt niște caracteristici care să trebuiască să fie definitorii.
RăspundețiȘtergereAcum, cîți dintre ei aveau realmente acces la facilități medicale este de discutat, dar se pare că măcar pe atunci existau maternități și spitale decent dotate.
Că au făcut rușii ce au făcut și că americanii au „ajutat” și ei e altceva – e un exemplu trist de cum poți schimba lumea... în rău.
Între jocul SUA - URSS multe ţări mici au ajuns călcate în picioare.
RăspundețiȘtergereIslamismul ăsta terorist din Afganistan a fost unealta CIA care apoi a făcut "backfire" şi le-a scăpat din mâini.
Odată ce împăraţii petrolului din Orientul Mijlociu vor rămâne fără aurul lor negru o să vezi cum scade terorismul islamic.
Ce legatura are Afghanistanul cu romanismele?!
RăspundețiȘtergere@Lex: Am foarte puține cunoștințe despre cum și-au băgat Statele Unite coada în afacerea ruso-afghană. Însă întrebarea asta cu petrolul care e pe ducă mi-am tot pus-o. Nu vreau să sune cinic, dar cred că ești optimist cu diminuarea terorismului islamic în viitor. Nu este poate foarte nimerit exemplul, însă nici în România nu s-a scăpat de mentalitatea și modalitățile de acțiune comuniste... nici la 20 de ani după căderea comunismului.
RăspundețiȘtergere@Adi: Păi n-are. Dar titlul și tematica blogului mi-au ținut în suspensie multe idei, așa că mi-am zis că pînă m-oi gîndi la un titlu sau la un domeniu mai potrivit, dacă găsesc materiale sau subiecte care să mă preocupe îndeajuns de mult încît să vreau să scriu despre ele, să o fac și să le înghesui în categoria „Diverse”.
Nu e vorba de optimism ci de calcul economic. Mişcările astea teroriste nu trăiesc pe rugăciune sau dragoste de credinţă ci pe bani. Există bani, şi există bărbaţi tineri săraci care sunt cei mai predispuşi la violenţă. Băieţii aia sunt săraci ceea ce face costul de oportunitate al sinuciderii într-un act terorist foarte scăzut.
RăspundețiȘtergereFără banii din petrol să le finanţeze organizarea terorismului, populaţiile lor o să vrea schimbare. Şeicii şi emirii ăia nu vor să scape puterea din mâini, d-aia au nevoie de un "inamic extern" spre care să direcţioneze resentimentul populaţiei sărace.
Tind mai mereu să cred că interesul religios e subordonat celui economic, nimeni nu trăieşte din iubirea faţă de Dumnezeu ci din interesul material. Inclusiv teroriştii.
Eu traiesc exclusiv din mila lui Dumnezeu!!
RăspundețiȘtergere@Lex: Ce să zic... sper să ai dreptate (cu finanțarea și organizarea terorismului și cu dorința acelor oameni de a avea o viață mai bună). Dar interesul religios subordonat celui economic nu e un principiu care s-a aplicat de cînd lumea – e ceva ce poate că funcționează acum, însă oamenii peșterilor erau fundamental organizați religios, fără stimulente economice. Poate-poate acum să „țină” treaba asta, prin comparație cu cei care nu sînt în situația lor.
RăspundețiȘtergereUite, vezi, Adi nu are nevoie de explicații economice, pentru el religia „funcționează”.
Ba ţine, religia e tot o activitate economică, oamenii cumpără şi vând credinţe, principii morale, stiluri de comportament, etc.
RăspundețiȘtergereAdi o să-ţi zică orice să dea bine sau să enerveze un ateu, că îi satisface ego-ul.
Dumnezeu e cel mai durabil bun, care din păcate nu există. Unii oferă lucruri lumeşti pentru a-l obţine.
Tot ceea ce fac eu este in serviciul lui Dumnezeu! Daca imi iese si mie vreo satisfacie...intelectuala, egoista sau rezultata indirect prin insatisfactia ateistilor... mare este mila lui Dumnezeu!:)
RăspundețiȘtergerebla bla bla.. eu nu mai cred vorbe, toţi oamenii au interese materiale, inclusiv în a trata pe alţii drept obiecte, restul e pălăvrăgeala.
RăspundețiȘtergereAm şi eu prieteni şi rude creştine şi văd mereu cum îşi satisfac egoismul în mod silenţios sub faţada aia de credincios cu frică de Dumnezeu.
«Ba ţine, religia e tot o activitate economică, oamenii cumpără şi vând credinţe, principii morale, stiluri de comportament, etc.»
RăspundețiȘtergereNț, e o activitate... culturală – în sens antropologic. Și nu „cumpără și vînd”, ci „transmit și ajustează” – în sens memetic.
Ah, stai, nu face confuzie!
RăspundețiȘtergereSi eu tratez maj...multi oameni ca pe obiecte... pentru a satisface corespunzator serviciul lui Dumnezeu... insa eu n-am nevoie de beneficii materiale de la oameni, Dumnezeu stie si imi da ce considera El ca e mai bine pt mn!
Alexandra, pleaca cu Dawkinsul tau de aici!!!
RăspundețiȘtergereStai liniștit, nu el a avut primul ideea – singura contribuție originală a fost un capitol întreg și denominația de „memă”. Am identificat un predecesor al ideii pînă la el – Jacques Monod, cu vreo 10 ani în urmă, dar nu tăgăduiesc că or mai fi fost și alții.
RăspundețiȘtergereProstii peste prostii!
RăspundețiȘtergereImi pare cel mai jalnic lucru sa crezi cuvintele unor oameni tampiti si sa nu crezi Cuvantul lui Dumnezeu!!
Erm, vorbeam în sens de teoria jocurilor socioeconomice, am rezervări cu privire la ceea ce au scos ăştia pe piaţă cu "memetics", dar asta e alt subiect.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAlexandra e ochelarista.
RăspundețiȘtergere