miercuri, 16 iunie 2010

Automatisme verbale (II): Ferească/Să dea [zeul]

Pentru că tot vorbeam de automatismele verbale care apar deplasate cînd sînt scoase din contextul religios, trebuie să merg mai departe și să mă leg de cele de-a dreptul jenante. Rețeta garantată de discreditare pentru cineva cu funcție publică sau pentru un intelectual este să folosească construcții la modul conjunctiv prin care să invoce o zeitate pentru a se deculpabiliza, pentru a transfera dificultatea pe umerii zînului și, eventual, pentru a masca propria nepricepere și iresponsabilitate.

Construcțiile cu pricina sînt variațiuni pe tema păzească sau ferească sau să dea Domnul sau (bunul) Dumnezeu sau Sfîntul sau Cel de Sus, iar vorbirea zilnică este atît de ticsită de ele încît vorbitorul nativ de limbă română s-a desensibilizat și, ca atare, nu mai este capabil să privească implicațiile semantice (de sens) ale acestor invocații.

Drept studiu de caz, iată-l pe Sebastian Vlădescu, ministrul finanțelor, dîndu-i zor cu 'mniezău:

Întrebat dacă Executivul ar putea evita reducerea pensiilor și a salariilor, ca urmare a aplicării măsurilor de austeritate, prin utilizarea rezervei BNR, Vlădescu a dat de înțeles că această soluție ar fi dezastruoasă.

„Să ne ferească Dumnezeu să ajungem la așa ceva”, a exclamat ministrul, înainte de a se alătura celorlalți membri ai Cabinetului Boc, notează Agerpres.

Ideea e simplă: „ar fi dezastruos să” este o evaluare obiectivă, în timp ce „să ne ferească Dumnezeu să” este o afirmație neserioasă din partea unui ministru.

De ce tot vorbesc de lipsă de seriozitate și de iresponsabilitate? Pentru că, la nivel semantic, asta este ceea ce o astfel de invocație denotă.

  • În primul rînd, modul verbal este conjunctivul („să...”), ceea ce îl dislocă pe vorbitor din sfera realului și îi permite să denumească o acțiune posibilă, realizabilă.
  • În funcție de conotația pe care această acțiune o are pentru vorbitor, se va dori fie încurajarea sa („Să dea Dumnezeu să...”) fie, dimpotrivă, descurajarea înfăptuirii („Ferească Dumnezeu”). Problema în acest caz este aceea că vorbitorul se dezice de o implicare ulterioară, considerînd că ceea ce a făcut pînă la momentul invocației este suficient și că acum este momentul ca povara să fie aruncată în cîrca zeului. „Voi face tot posibilul să trec acest examen” este profund diferit de „Să dea Dumnezeu să trec acest examen”.
  • Nu numai ideea realizării (sau nerealizării) unui eveniment este lăsată pe seama toanelor cerești, dar pînă și factorul de decizie este trasmutat de la voința și eforturile celui care vorbește către factorul de decizie din exosferă. Adică încercările lui Ionescu nu depind de acțiunile lui Ionescu, ci de „cum o vrea Dumnezeu”, context în care „ce ți-e scris în frunte ți-e pus” pare să aibă, în fine, sens. Un fel de implacabil determinism celest.

Mai există și omniprezenta invocație, de data aceasta personală, de Doamne-ajută! – „Doamne-ajută să mă însănătoșesc”, „Doamne-ajută să dau burta jos”, „Doamne-ajută să cîștig la Loto”, „Doamne-ajută să se califice România la campionatul mondial”.

Știu că motivația este foarte importantă în mai toate demersurile umane și mai știu și că, dacă nu există, se construiește. Dar de ce atîta lipsă de onestitate încît să nu cutezi să spui „Sper să” și „Vreau să”, preferînd în schimb să îl lași pe zeu să joace barbut cu aspirațiie tale?

6 comentarii:

  1. Alexandra, hai, ca ai luat-o complet pe aratura!
    E perfect corect si pios din partea oamenilor sa se exprime in acest mod.
    Ar trebui, in minuscula ta capacitate de intelegere, sa te faci ca nu insezisezi sentimentul de speranta cu lenea sau transmutarea responsabilitatii!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ba este fix atitudinea de a lăsa în chefurile divine ducerea sau ne-ducerea unei anumite chestii la îndeplinire.

    Reîntăresc exemplul: sesizezi diferența între „Voi face tot posibilul să iau examenul” și „Să dea domnul să iau examenul”?

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt curios ce poate face mintea ta, rezultanta determinista a unor cvasialeatoare reactii bio-neurochimice, pentru ca sa ai un succes atat de complicat cum este promovarea unui examen!?!

    RăspundețiȘtergere
  4. Știi bine că era un exemplu de propoziție.

    RăspundețiȘtergere
  5. Niciun exemplu de nicio propozitie!
    Sunt 2 categorii de oameni: cei smeriti si onesti, care isi recunosc statutul in aceasta lume si altii care se dau marile maimute evoluate!
    Cei smeriti sunt infinit mai inteligenti si mai de admirat, decat cei urati si aroganti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vladescu numai smerit nu este! Un gagicar incorigibil, care i-a luat /furat /ametit si finului nevasta! Si mai lasati-ma cu marea voastra piosenie si credinta! Iar ne intoarcem la puterea superstitiei asupra prostilor?

      Ștergere

Comentariile nu sînt moderate momentan, însă toanele posesoarei blogului pot determina ca mesajele injurioase, vulgare sau oligofrene să fie suprimate.