Moment artistic

Pe bune, chiar are sens. Dar îl capătă la puțin timp după șocul inițial (momentul confruntării: cînd dai prima oară ochii cu propriile note de curs).

Geotropismul și potențialitatea

Poanta de azi (profu' de biologie vegetală, din nou):

Am zis că rădăcina are un geotropism pozitiv, da? Cine garantează asta? Statolitele care se găsesc în capișon^*, exact; sînt incluziuni de amidon care acționează în același sens cu gravitația terestră. În schimb, tulpina are un geotropism negativ. Orice i-ai face, tot în sus va crește. De ce? Nimeni nu poate să spună exact de ce. [Rîsu-i caracteristic, bizar, hohotitor și contagios, de-ți vine să rîzi... chiar dacă nu-ți vine să rîzi]

Cine știe, poate că veți putea voi să explicați, ca viitori cercetători. Toți de-aici sînteți potențiali laureați Nobel. [Murmure de neîncredere și de dezaprobare]

Ba daaa, așa e! Cu toții sînteți potențiali laureați Nobel [pauză dramatică]... așa cum sînt și eu potențial miliardar de fiecare dată cînd joc la Loto. [Același rîs bizar, prelung]

^* fr. „coiffe”, nu știu cum naiba i-o zice pe românește

Mărunțișuri care mă seacă (III)

Subiectul de azi: „Despre cum să frîngi spirite în sistemul educațional”

Introducerea nu are de ce să fie lungă. E foarte simplu; dacă tu (ca profesor) îți propui să tai elanul studentului, nu e nevoie decît să aplici una dintre cele două metode: fie să îi inculci ideea că e prost făcut grămadă în raport cu tine și că așa va sta treaba mereu, fie – și aici e nevoie de ceva mai multă finețe machiavelică – să îl determini să realizeze că tot ce a încercat el să pătrundă e inutil într-un context formal pe care tu îl stabilești – examenul.

Pornind de la niște cazuri particulare, aș face inducția că prima „metodă” este folosită cu bună știință, în timp ce în cazul celei de a doua e foarte probabil să nu se pună problema „fineței machiavelice”, întrucît este din păcate o treabă neintenționată.

Ca să nu mă mai lungesc, trec la cele două studii de caz.