luni, 9 mai 2011

Ce-ți mai e și cu luxul ăsta...

...Ca un om cuminte, nu am mai stat să pierd vremea aiurea să scriu chestii pe blog – m-am ocupat (și mă ocup!) de facultate, și și-așa parcă simt că aș avea nevoie de mai mult timp. Așadar, dacă m-am apucat acum să scriu ceva... e pentru că sînt foarte, foarte enervată de ceva anume. Normal.

Supărarea mea a început de mai demult, de cînd mi s-a stricat un stilou care îmi plăcea foarte mult și cu care am scris din liceu încoace. S-a stricat în așa fel încît nu mai putea fi reparat, adică s-a rupt chestia care împinge bila cartușului. (L-am aruncat fără să fi avut inspirația să încerc să-i detașez penița. În fine.) De atunci caut un înlocuitor și oferta pe care o găsesc prin magazine mă decepționează. Practic am trei stilouri acum, dar nici unul nu este așa cum mi-aș dori.

De cît de „bune” sînt două dintre ele, l-am cumpărat săptămîna trecută pe un al treilea – un Pilot Plumix cu penița lată și dreaptă, de-aia utilizată în mod normal pentru caligrafie (adică lasă o urmă groasă la coborîre dinspre stînga spre dreapta și una de trei-patru ori mai subțire la urcare de la stînga spre dreapta). Scrie foarte mișto, doar că atunci cînd trebuie să iau notițe foarte repede mă împiedică puțin formatul ăsta drept („italic” cică îi mai zice). Pentru astfel de scopuri e mai potrivită o peniță flexibilă. De fapt nu asta e problema mea cu stiloul, ci faptul că designul lui este ceva de vise rele. Zău, domn'e, nu știu cum se poate să faci stilouri atît de urîte și de ridicole ca astea pe care le-am văzut în ultimul timp. De fapt, iacă și niște poze cu minunăția asta.

Așa, acum enervarea. Înainte de a cumpăra Pilot-ul ăsta, m-a bătut foarte serios gîndul să îmi cumpăr un Parker drăguț. Orice s-ar zice, ăștia sînt ași – atît în design, cît și în calitatea stilourilor pe care le fac. Chiar găsisem ceva și frumos, și accesibil. Un Parker Vector costă pînă în 15€ – nu am gusturi prea extravagante. Însă problema nu e prețul instrumentului, ci prețul consumabilelor. Față de alte stilouri (ca astea ale mele) care merg cu cartușe internaționale, astea Parker merg... doar cu cartușe Parker. Or 10 cartușe Parker mă costă 3,75€! Bun, cînd am văzut asta am abandonat imediat ideea, fără să mă oftic prea mult.

Azi însă am dat din nou o tură prin Carrefour, că am rămas fără hîrtie. (Auzi, vreau și eu să fac o faptă bună și să cumpăr un top de hîrtie reciclată... și costă mai mult decît aia ne-reciclată. Hai sictir.) Dacă tot m-am găsit eu frumos acolo, mi-am dat seama că mai am nevoie (nici nu se poate altfel cînd ești într-un hipermagazin) de niște pixuri. Eventual multe și colorate, ca să pot să diferențiez atomii pe care îi desenez pe hîrtie... chestii dintr-astea practice și de bun-simț, nu ca să scriu pasaje întregi; nu am putut niciodată să îi înțeleg pe ăia care subliniază titlurile cu culori diferite sau își notează defințiile într-o culoare bezmetică. Buuun. Și găsesc eu mare-ofertă-mare: 20 pixuri Bic, medii (nu suport stilourile și nici pixurile care scriu fin), la preț de 15... adică 3,90€. Vreau să zic: dă-o-ncolo de treabă, un pix Bic revine la 20 de cenți, în timp ce un cartuș Parker mă costă 38 de cenți?! Mama lor de bandiți.

(OK, ar fi un snobism să îmi iau Parker. Acum. Dar rămîne notată ideea asta pe undeva prin străfundurile minții mele: cînd – și mai ales dacă! – voi scrie exclusiv cu Parker, se va chema că sînt bogată. Ha. Desigur, să nu uităm ironia: probabil că atunci cînd nu m-ar deranja prea tare să dau 38 de cenți pe un cartuș Parker... nici nu voi mai avea nevoie să scriu în draci, ca acum.)

Un comentariu:

  1. ia-ti parkerul mult visat si o seringa de la farmacie ai sa vezi ca un cartus va dura o vesnicie.

    RăspundețiȘtergere

Comentariile nu sînt moderate momentan, însă toanele posesoarei blogului pot determina ca mesajele injurioase, vulgare sau oligofrene să fie suprimate.