joi, 15 septembrie 2011

Unii ar trebui să se lase de meserie

Zău așa. Ăia care au senzația că fac o treabă foaaarte bună, dar au în realitate rezultate deplorabile, chiar că ar trebui să se lase de „meserie”. Pentru pacea și bunăstarea tuturor.

Spre exemplu, iacă, creierul meu: e un animal interesant, dar cam tălîmb. Pesemne că suferă de vreun afect precum dedublarea personalității (identitate disociativă), pentru că în timpul lui liber se crede o întreagă echipă: de la scenarist la designer, producător și regizor. Domnu' creier face noaptea filme. E prolific. Dar sînt atît de proaste, că (de-aș putea) m-aș lipsi. Din păcate, nu merge. O altă fațetă a personalității sale e comportamentul dictatorial. Mă bagă cu forța într-o sală de cinema și nu numai că mă leagă de scaun și-mi ține ochii deschiși cu forța ca să privesc ecranul... dar m-a băgat și în distribuție, în rol principal.

...E foarte, foarte obositor. Acum vreo două nopți am ajuns la concluzia că nu este deloc improbabil să faci un atac de cord în timpul unui vis.

Așadar, domnule creier-al-meu, geniu pustiu, cu filmele tale interactive cu tot... thumbs down, dude! give me a freaking break!

2 comentarii:

  1. Noroc că organismul uman, adicătelea sistemul nervos, are mecanisme interesante de protecție. Îmi aduc aminte că am visat în repetate rânduri că eram în cădere liberă, iar visul era în genul celor care pot părea foarte reale. Chiar și impactul a părut real, iar organismul meu cred că ar fi putut fi păcălit pentru un moment să îl interpreteze astfel.

    But I woke up this morning.

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) Foarte comic scris, dupa cum incepe continuarea este neasteptata.

    RăspundețiȘtergere

Comentariile nu sînt moderate momentan, însă toanele posesoarei blogului pot determina ca mesajele injurioase, vulgare sau oligofrene să fie suprimate.