vineri, 26 iunie 2009

Ce nu este în regulă

Ce nu este în regulă... cu limba română? Multe lucruri nu sînt în regulă. Mă refer la mai multe aspecte aici.

Luînd-o oarecum logic, aș porni de la „origini”, adică de la cei care se ocupă de actele normative, documentele de referință care stabilesc modul în care cei peste douăzeci de milioane de locuitori ai țării (măcar ei...) ar trebui să își vorbească și să își scrie limba. De multe ori, aceste persoane nu sînt... competente. Sau sînt, dar printr-o combinație nefericită de factori se ajunge la luarea unor decizii incorecte.

Mai departe, să aruncăm privirea asupra a ceea ce se întîmplă în învățămînt. Da, profesorii; o parte dintre ei lasă de dorit.

Modul de examinare. Părerea mea este că mult prea mulți din cei care susțin și promovează examenul de bacalaureat (mă refer la disciplina „limba și literatura română”) nu o merită.

În acest fel pot face o trecere lină spre problemele care apar în limba scrisă. Problema începe în școli (unde cadrele didactice nu accentuează îndeajuns importanța scrierii corecte), continuă „pe mess” (Doamne păzește!) și în media. Și da, fir-ar să fie, capitolul ăsta include și corectorii inepți din secolul al XXI-lea de pe la mai toate editurile din România! (Mă întreb, retoric, cum se face că majoritatea cărților scoase „demult”, adică prin anii '50-'70, aveau mult mai puține greșeli - atît de traducere, cît și ortografice și de punctuație - față de cărțile scoase din anii '90 încoace?)

Cît despre limba vorbită... cer prea multe, nu? Măcar dacă aleșii poporului și personajele care apar în televiziune ar avea decența să își utilizeze corect propria limbă!

Oarecum la un nivel „meta” – fie-mi permis jargonul IT-ist –, adică deasupra tuturor acestor probleme, aș plasa și problema împrumuturilor de termeni (din alte limbi). E vorba de termeni necesari, întîlniți în situații de zi cu zi (mai ales de factură tehnică), care însă nu se înglobează în mod natural în limbă din cauza reticenței multora de a îi lăsa să fie supuși procesului natural de „românizare”.

§§§

Este foarte mult de discutat pe margina aspectelor schițate mai sus. Să zicem că am făcut un fel de „schelet” introductiv pe care îl voi dezvolta punct cu punct în articole viitoare.

Un comentariu:

  1. "problema împrumuturilor de termeni (din alte limbi). E vorba de termeni necesari, întîlniți în situații de zi cu zi (mai ales de factură tehnică), care însă nu se înglobează în mod natural în limbă"

    -- problema?

    Limba e un animal dinamic, iar daca noi nu inventam chestii gen Internet sau space flight, bine macar ca imprumutam terminologia. Sper ca nu vrei sa ne agatzam ca francezii de "courriel" in loc de "e-mail". Let's get real.

    Desigur, am rezolva problema daca am adopta din ce in ce mai mult Engleza, dar n-am pretentia ca baba Ioana si tzatza Marghioala sa contribuie prea mult.

    RăspundețiȘtergere

Comentariile nu sînt moderate momentan, însă toanele posesoarei blogului pot determina ca mesajele injurioase, vulgare sau oligofrene să fie suprimate.