miercuri, 3 februarie 2010

Cristo-fascismul autohton

Mi-am luat în iarnă un concediu mai lung și după trei săptămîni de absență n-am avut nici un chef să mă pun „în temă” în legătură cu ce se mai întîmplă (nici în țărișoară, dar nici în rest): adică nu mi-am mai citit RSS-urile de multă vreme.

Totuși, unele lucruri nu pot să nu-ți treacă pe la urechi, atît de aberante sînt. Spre exemplu, Liga Scriitorilor a cerut canonizarea lui Eminescu.

După mine treaba asta e cum nu se poate mai aiurea, iar după ei probabil că e „Dacă Ștefan cel Mare și curvar a devenit și Sfînt pe motiv că a făcut multe biserici și că a căsăpit mulți turci cu multă evlavie, poate-poate o să-l canonizeze și pe Eminescu, mai știi?”.

Ce e „simpatic” e că Patriarhia Română nu le-a zis direct să stea liniștiți și să se ducă să se culce, ci a invocat oarece încurcături de ordin procedural; au explicat, astfel, că un asemenea proces are loc în urma întrunirii unor «criterii și proceduri care nu se bazează doar pe entuziasm și dorință publică».

S-ar părea că aceste «criterii riguroase» presupun, printre altele, «credință ortodoxă mărturisită public, sfințenia vieții și evlavia populară». Adică dacă vor screme o comisie de investigație într-ale evlaviei populare a răposatului sifilitic romantic, poate-poate îl vor decreta și pe ăsta sfînt.

Păi și atunci cînd Sfîntu' Eminescu va face parte din programa obligatorie pentru clasele I-XII (chiar, mai face parte încă?), nu se va putea spune oare că bieții copilași sînt îndoctrinați religios?

Dacă era nevoie de un exemplu în plus, iată de ce religia și orice altceva ar face foarte bine să stea separate. Adică să-și scoată cristo-fasciștii autohtoni labele și cozile din știință, politică și, mai nou, slăbuța moștenire literară a nației ăsteia care, cu sau fără un poet canonizat, este oricum în pragul unui faliment cultural.

Ca bonus, propun examinarea cîtorva fragmente de Eminescu, din care după mine nu poate reieși decît lipsa de „evlavie populară”:

„Moartea succede vieții, viața succede la moarte”,
Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte;
Oamenii din toate cele fac icoane și simbol;
Numesc sînt, frumos și bine ce nimic nu însemnează,
(...)
Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită
Unor lucruri nexistente; carte tristă şi-ncîlcită,
Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.

(din Epigonii)

Străin și făr' de lege de voi muri – atunce
Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce,
Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,
Ce-o să amuțe cînii, ca inima-mi s-o rumpă,
Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față,
Îndură-te, stăpîne, și dă-i pe veci viață!

Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulţumesc
Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.
Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec,
Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec,

(din Rugăciunea unui dac – dacă nici asta nu se cheamă „blasfemie”... bine, am înțeles, era a dacului)

Religia – o frază de dînșii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranța de răsplată,
După ce-amar muncirăți mizeri viața toată,
Ați mai purta osînda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sînt, v-a-ntunecat vederea
Și v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți...
Nu! moartea cu viața a stins toată plăcerea –
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morți sînt cei muriți.

(din Împărat și proletar)

Eu nu cred nici în Iehova,
Nici în Buddha Sakya-Muni,
Nici în viață, nici în moarte,
Nici în stingere ca unii.

(din Eu nu cred nici în Iehova)

Presupun că s-ar mai putea continua, dar eu am obosit. Sper că este îndeajuns de transparent mesajul.

4 comentarii:

  1. Vaim, "evlavie"... N-am auzit cuvantul asta de SASE ANI! Si ce bine a fost!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ahh, îmi pare rău, da' nu făceam decît să citez din „procedurile” bisericii ortodoxe române.

    Oricum... felicitări că ai reușit să ieși din fundătura asta de țară. (Deși din punct de vedere religios, ai plecat dintre prea-cucernicii ortodocși și ai ajuns printre niște evangheliști similar de stupizi – din cîte înțeleg.)

    RăspundețiȘtergere
  3. salut,

    da. sunt cu totul deacord cu Eminescu
    darul cu adevarat sfint este ca ne-am nascut pe pamant.
    dogmele religioase sunt un car de minciuni si manevre oculte in scopuri de a controla si asupri lumea si mintea oamenilor.Cei care inteleg asta sunt cu adevarat cei care cred in valorile vietii ceea ce este de fapt adevarata credinta pe care dea lungul timpului feldefel de religii si puteri au cautat sa o mutileze si deformeze in opinia oamenilor, inoculind oamenilor ritualuri bolnave si mentalitati bolnave.Tocmai de aceia trebuie sa pastram valorile culturii noastre in toate domeniile atit istorie, literatura,poezie,cercetare si toate celelalte domenii chiar si in cultura religiei noastre trebuie sa pastram limitele normalului . se exagereaza cu aceste porcarii mincinoase de canonizare care nu este nimic altceva decat crearea unui cult al idolatriei si nimic altceva .CE faceti voi tagma de clerici intoarceti omenirea la credinta evului mediu? ce dracu oameni buni suntem in mileniu trei totusi..........

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce este amuzant (într-un mod mai ciudat) este că în ce privește canonizările făcute în timpurile noastre, asistăm la «crearea unui cult al idolatriei și nimic altceva» pe care îl observăm și dezaprobăm ca atare. Putem adică pune la îndoială dogma prin prisma timpului nostru uman, însă memoria colectivă (un concept caraghios, dar fie) este tălîmbă și de scurtă durată. Bunăoară, nu mai departe de acum șase decenii s-a decretat (la catolici) că Maria s-a înălțat la ceruri; ex cathedra, dogmă de la papa Pius al XII-lea. Și totuși, cîți se mai gîndesc la asta și de fapt cîtor oameni le pasă? Dacă ne gîndim la alte canonizări... ni se poate face rău. Chiar și fostul papă Ioan Paul al II-lea este în proces de canonizare. Desigur, trebuie să i se inventeze niște miracole ca să fie totul OK. Și să mai zici că mai-marii bisericilor nu-s farisei.

    RăspundețiȘtergere

Comentariile nu sînt moderate momentan, însă toanele posesoarei blogului pot determina ca mesajele injurioase, vulgare sau oligofrene să fie suprimate.