duminică, 19 septembrie 2010

Despre (ne)sinceritatea intelectuală

Dai dovadă de o imensă nesinceritate intelectuală atunci cînd crezi în ceva pentru că te gîndești că ar putea fi util, în loc să crezi în ceva pentru că ești convins că acel lucru este adevărat. Asta au spus-o mulți, Bertrand Russell numărîndu-se printre ei. Iată un scurt clip în care își prezintă poziția vizavi de credință:

4 comentarii:

  1. Interesant. Russell sună foarte "antinietzschean" în ce zice. Dar trebuie să-l contrazic, fiindcă lumea de zi cu zi ne arată că noi credem multe lucruri doar pentru că sunt utile şi nu adevărate.

    Cel mai simplu exemplu e inducţia de la cazuri trecute la viitoare, acele generalizări despre grupuri de oameni sau lumea din jur, care deşi nu-s adevărate sunt necesare de multe ori.

    Nietzsche ar spune că doar utilitatea religie contează dar nu m-aş lua după el în extremitate. Dacă religia e un fenomen natural atunci trebuie să aibe o utilitate, cel puţin pentru anumiţi indivizi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine, poziția lui Russell nu este una – cum să-i zic – „categoric-obiectivă”: adică nu spune „asta nu se întîmplă”, spune doar că lui nu i se pare normală sau corectă o astfel de abordare:

    «Well, it can't be a practical reason for believing what isn't true, that's quite... at least I rule it out, it's impossible. Either the thing is true or it isn't. If it is true, you should believe it and if it isn't, you shouldn't. And if you can't find out whether it's true or whether it isn't, you should suspend judgement. But you can't... it seems to me a fundamental dishonesty and a fundamental treachery to intellectual integrity to hold a belief because you think it's useful and not because you think it's true.»

    Religia e un fenomen natural în măsura în care decurge dintr-o înclinație naturală a speciei ăsteia către gîndire mistică. Adică, după mine, nu prea – reprezintă deja instituționalizarea (adeseori, tiranică) a unui impuls ubicuu.

    Cît despre „utilitate” – exceptînd alunecările înspre terminologia economică, alunecări de care vreau să mă feresc – privind retrospectiv, bineînțeles că a avut o mare utilitate la nivel global, fiind în multe situații un catalizator pentru diverși pași înainte. Vorbind în nume propriu, desigur că aș fi preferat ca, eu știu, arhitectura să se fi dezvoltat cu de la sine putere, nu doar pentru că niște megalomani înapoiați voiau catedrale care mai de care mai semețe, dar, în fine...

    RăspundețiȘtergere
  3. Este mai mult decat perfect penibil din partea voastra sa va legati de cativa ratati, gen Russel, Hume, Skinner, Freud, care nu au adus oricum niciun beneficiu umanitatii... ignorand gloata de ganditori din istoria filosofiei care au spalat cu voi toti si cu toti ateistii vostri pe jos!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu vreau să te gândeşti la lucruri mărunte, nu la nivel global, lucruri gen credinţa că soarele va răsări mâine, sau că te vei trezi din somn fără să îţi pierzi memoria. Lucruri d-astea mărunte care sunt inducţii şi nu sunt adevărate par foarte credibile din punct de vedere raţional. Şi dacă le avem nu cred că putem să ne numim nesinceri intelectual.

    Chiar ar fi imposibil să funcţionăm ca organisme fără credinţe din inducţie. Iar inducţia s-a dovedit falsă încă din antichitate. De la sceptici până la Hume şi Popper.

    RăspundețiȘtergere

Comentariile nu sînt moderate momentan, însă toanele posesoarei blogului pot determina ca mesajele injurioase, vulgare sau oligofrene să fie suprimate.