Emil Boc și lucrurile puse de acord

Domnul Emil Boc exprimă necesitatea formării unei majorități parlamentare. Pînă una-alta, reușește fără să se ostenească prea mult să stîlcească limba română.

De pe Mediafax.ro citim următoarea afirmație a domnului Boc:

«Nu neapărat, nu neapărat, se pot găsi şi alte formule de lucru. Pe noi ne interesează acum să constituim o majoritate care să pornească de la un program de guvernare, de la nişte principii de guvernare, de la nişte priorităţi pentru anul 2010 şi, după ce aceste lucruri le-am pus de acord, după aceea putem discuta în ce formă acest guvern, alt guvern găseşte formula de promovare în Parlament.»

(Sublinierea îmi aparține.)

Domnule premier interimar Emil Boc, aflați și dumneavoastră că „după ce aceste lucruri le-am pus de acord” nu se poate zice, însă aveți libertatea de a vă alege una dintre variantele următoare:

după ce aceste lucruri au fost puse de acord

sau

după ce am pus de acord aceste lucruri

sau (e mai forțat)

după ce le-am pus de acord pe aceste lucruri

De fapt, forțată este toată construcția; cum se face? se iau cumva toate acele lucruri și se așază pe scăunele, în poziția „de acord”, iar în final spuneți că lucrurile alea toate au fost puse de acord?

Păi nu era mai bine, domnule Boc, și mai pe românește, dacă spuneați „după ce am stabilit aceste lucruri, de comun acord” sau „după ce ne-am pus de acord în privința acestor lucruri”?

Zic asta pentru că am așteptări mai mari de la un domn prim-ministru interimar. Adică unui vanghel nu i-aș fi dat această sugestie, căci probabil că tot ce ar fi reușit să bîiguie ar fi fost ceva similar cu „după ce ne-am pus de acord în privința la lucrurile aistea/ăstea”.

Paragraful anterior se poate desconsidera cu ușurință – e doar o speculație răutăcioasă din partea mea.